Adevărate „bijuterii” ultramoderne, stadioanele din Ucraina au devenit cu timpul nefuncționale. Cel din Pripyat se află chiar în paragină de când orașul a fost abandonat.
Inaugurat în 1979, acesta găzduia meciurile echipei locale FC Stroitel. Accidentul nuclear de la Cernobîl – în urma căruia mii de oameni au dezvoltat diverse boli, pe fondul expunerii la radiații – a dat totul peste cap. O întreagă regiune a fost evacuată.
În primăvara lui 1986, un reactor al centralei nucleare de la Cernobîl a explodat, culmea, chiar în timpul unui test de siguranță pe care conducerea îl pregătea de mai multă vreme. Cauzele au fost multiple: un lung șir de erori umane, dar și defectele de proiectare și construire.
S-a constatat ulterior că au fost folosite materiale mai ieftine, printre care tije de control cu vârfurile învelite în grafit, material predispus la radioactivitate. Zone extinse din teritoriul Ucrainei și Belarusului au avut de suferit în urma contaminării cu izotopi radioactivi.
Situat la aproximativ un kilometru distanță, Pripyat s-a numărat printre orașele abandonate. Cea mai mare parte a locuitorilor era formată din angajați ai centralei.
Stadionul Avanhard a ajuns astfel o ruină în toată puterea cuvântului. Vegetația a pus stăpânire nu doar pe gazon, ci și pe sectoarele tribunei. Echipa locală, redenumită FC Stroitel Slavutici, după mutarea populației în orașul special construit, evolua în Liga a 5-a a URSS, având în lot fotbaliști amatori, muncitori la centrala din Cernobîl.
În volumul „Dezastrul de la Cernobîl”, răsplătit cu premiul Nobel pentru literatură în 2015, Svetlana Aleksievici a relatat cu lux de amănunte calvarul prin care a trecut în urma tragediei de la Cernobîl. Era însărcinată în momentul în care soţul ei, Vasia, s-a stins din viață încercând să stingă focul de la reactor.
Fetița s-a născut prematur și nu a rezistat, din cauza radiaţiilor. „Arăta ca un copil sănătos. Mânuțe, piciorușe, dar avea ciroză. În ficat, 28 de rontgen, un defect congenital la inimă“, a dezvăluit scriitoarea bielorusă, adăugând că a înmormântat-o în sicriul în care se afla și trupul neînsuflețit al soțului: „Puneţi-o la picioarele lui. Spuneţi-i că e Nataşenka noastră!”.
Cartea cuprinde și mărturia lui Nikolai Fomici Kalughin, care și-a pierdut fiica de doar șase ani în urma expunerii la radiații. „Tată, vreau să trăiesc, sunt încă mică“, i-a spus fetiţa, la culcare.
„Credeam că nu înţelege nimic. Am pus-o pe uşă. Pe uşa care cândva a stat şi tatăl meu. Până i-au adus sicriul mic. Era mic, ca o cutie de păpuşă mare” , a spus bărbatul.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER